Profesorul Dan Gavriliu la 90 de ani

Nãscut la 26 aprilie 1915 la Brãila dintr-o familie de intelectuali, urmeazã Colegiu “I.C. Brãtianu“ din Pitesti în 1933 fiind sef de promotie (înscris pe placa de onoare a colegiului) dupã care absolvã cursurile Facultãtii de Medicinã din Bucuresti cu “Magna cum laudae“, fiind extern si intern, prin concurs al spitalelor Eforiei Civile, în acelasi timp lucrând si la Catedra de Anatomie.
Devine scundar prin concurs în clinica Prof. Amza Jianu, apoi asistent si parcurge toate treptele ierarhiei spitalicesti si universitare, tot prin concurs, ajungând medic primar (1947) si conferentiar în Clinica Prof. I. Fãgãrãsanu, la Spitalul “C. Davila“ apoi profesor (1968) la aceeasi clinicã. Este “Doctor în Medicinã“ si “Doctor Docent“ (1978). În timpul celui de al II-lea rãzboi mondial a lucrat efectiv într-un spital de chirurgie.
Pentru desãvârsirea formatiunii sale chirurgicale urmeazã un stagiu la Viena în Clinica Prof. Finsterer.
Dupã înfiintarea Spitalului Universitar, din Bucuresti, preia conducerea Clinicii II chirurgie. Atât la spitalul “C. Davila“, cât si la Spitalul Universitar, a format multe serii de secundari si specialisti în chirurgia esofagului, printre care amintim: Al. Grigorescu, I. Anghel, Corneliu Dragomir, Marius Stoian, Al.Grom, Sorin Oprescu, V. Gâdea si altii.
Pasionat de chirurgia digestivã si în special a esofagului, împreunã cu maestrul sãu A. Jianu, perfectioneazã un procedeu de esofagoplastie iar în 1951, elaboreazã procedeul personal de esofagoplastie cu tub gastric pe care îl perfectioneazã ulterior precum si alte procedee: gastrostomia " cu guleras ", vagotomia cu piloroplastie în ulcer, tratamentul ulcerului duodenal cu bont dificil, etc.
Procedeul sãu de esofagoplastie a început sã fie cunoscut în întreaga lume chirurgicalã, fapt ce a fãcut ca marii chirurgi precum: N. Maillard (Paris), Puig la Calle (Barcelona), R. Magenard (Geneva) si altii sã vinã în clinica sa pentru a învãta tehnica. Pe de altã parte, a fost invitat de mari persona-litãti chirugicale din SUA, Franta, Italia si Japonia pentru a face demonstratii. De asemenea, participã la o serie de congrese internationale la: Moscova, Paris, Viena, Tokio, Copenhaga si San Remo unde îsi prezintã procedeul si face demonstratii.
În afara multor lucrãri stiintifice si monografii elaborate în tarã - Curs de Chirurgie, Urgente medico-chirurgicale, Diagnosticul formatiunilor tumorale ale gâtului si colaborator la Tratatele de Patologie Chirurgicalã sub red. Th. Burghele (1977) si E.Proca (1984), este prezent cu capitole de patologie esofagianã în 7 tratate internationale, printre care: Nouveau traité de téchnique chirurgicale (Ed. Messon, 1968), The Cratz of Surgery (Ed.Ph.Cooper - New York, 1971), Tratato di technica cirurgica (Padova 1982), Surgery of the Esophagus (Ed.Livingstone, 1988), Colour Atlas of Gastrointestinal Surgery (1989).
A brevetat o serie de inventii: Metodã si instrumentar de înlocuire a esofagului, la om (1968), Aparat pentru debitmetrie coledocianã sub presiunea controlatã (1969), Trusã de catetere pentru sfinctero-papilotomie (1972).
Este membru de onoare al Societãtii Române de Chirurgie, al Academiei de Stiinte medicale si a mai multor societãti medicale nationale, precum si membru al Societãtii Internationale de Chirurgie (Bruxelles), Societa di Cirugia Romana, Academia medica d`Italia, Asociatia Francezã de Chirurgie, Academia de Chirurgie din Franta, Colegiul International de Chirurgie digestivã, Fellow of American College of Surgery si membru în colegiul de redactie al mai multor reviste nationale si internationale.
Om de culturã, vorbitor de francezã, germanã si englezã, înzestrat cu spirit inventiv, energic si cu o rezietentã fizicã de invidiat câstigatã în urma sporturilor pe care le-a practicat (înot, schi, scrimã, tenis) si cu dãruire pentru profesia aleasã, Prof. Dr. Gavriliu nu a fost usor de suportat de colaboratori si nici de cãtre unii dintre colegi.
Dupã o viatã dedicatã chirurgiei (a operat pânã la 85 de ani), Prof. Dan Gavriliu poate fi plasat, pe drept cuvânt, în panoplia “monstrilor sacri ai chirurgiei românesti“.

La multi ani - Domnule Profesor!