Al 4-lea Congres International de Chirurgie a Herniei 9 - 12 septembrie 2009 Berlin
D. IonScientific events, no. 6, 2009
* Clinica Chirurgie Generalã de Urgentã III, Sp Universitar de Urgentã Bucuresti
În perioada 9-12 septembrie 2009, în calitate de Secretar General al Societãtii Române de Herniologie, am participat la al 4-lea congres international de chirurgie a herniei care a avut loc la Berlin în Germania.
Începând cu anul 2000, la fiecare 3 ani, European Hernia Society (EHS) şi American Hernia Society (AHS) organizeazã un congres comun, gãzduit alternativ pe continentul American, sau în Europa. Prin invitarea Asia Pacific Hernia Society manifestarea s-a dorit a fi primul congres mondial de herniologie.
Beneficiind de participarea celor mai reputati specialişti în domeniul chirurgiei reconstructive parieto-abdominale, congresul a pus în discutie variate teme de interes pentru o patologie frecvent întâlnitã în toate arealele geografice.
O încercare de sistematizare a temelor dezbãtute ar putea sã cuprindã:
- probleme de cercetare fundamentalã şi experimentalã;
- standarde actuale şi perspective în utilizarea materialelor protetice;
- evaluarea diferitelor tehnici chirurgicale;
- modalitãti de dispensarizare a bolnavilor şi evaluare a rezultatelor.
În ceea ce priveşte studiile de biologie a herniilor, s-a confirmat rolul fundamental al deficitului de colagen prin alterarea raportului normal de 4:1 între colagenul de tip I şi cel de tip III. S-au prezentat studii experimentale care au încercat sã dezvolte proteze derivate din diverse tesuturi animale (derm porcin, pericard bovin), cu rezultate încurajatoare.
Aceste matrici acelulare organice se pare cã au o integrare în tesutul gazdã fãrã declanşarea unei reactii inflamatorii “clasice”, cu implicatii clinice promitãtoare.
Împlinindu-se 50 de ani de la introducerea în practicã a Polipropilenei de cãtre Francis Usher ca polimer de bazã din care au derivat apoi o multitudine de alte materiale, mai multe lucrãri au evaluat rezultatele obtinute cu diverse materiale din cele peste 270 de tipuri existente astãzi pe piatã. “Vedetele” actuale în domeniu sunt cele de tip “light weight mesh” şi “dual mesh”, care îşi propun reducerea cantitãtii de material protetic implantat, obtinerea unei cicatrici solide dar suple şi evitarea interactiunilor protezei cu formatiunile vasculare şi nervoase ale regiunii protezate.
Având în vedere cã diversele clasificãri ale herniilor sunt excesiv de complexe şi greoaie, EHS îşi propune, printr-un grup de lucru format din specialişti din toate tarile, sã facã o documentare exhaustivã a datelor din literaturã pentru a putea oferi o clasificare simplã şi practicã, care sã constituie baza unui nou EHS Guidelines, cu date disponibile pe site-ul http://www.herniaweb.org.
Aşa cum era de aşteptat, cele mai aprinse dezbateri au fost purtate asupra variantelor tehnice de rezolvare a herniilor primare şi incizionale. Principalele discutii au fost legate de abordarea deschisã sau laparoscopicã, tisularã sau proteticã. De exemplu, Prof. Dr. Schumpelick de la Aachen, a arãtat cã nu existã un “golden standard” pentru abordul herniilor inghinale primare şi cã, în Germania, la 24000 de hernii operate pe an, 25% sunt rezolvate laparoscopic, restul de 75% sunt rezolvate deschis, dintre care 50% prin procedee tisulare şi 50% procedee protetice.
În SUA, la circa 1000000 hernii rezolvate anual, 800000 sunt hernii inghinale. Studiile cost control realizate pe continentul american au evidentiat limitãrile procedurilor laparoscopice în abordarea acestei patologii, în mãsura în care acestea se îndepãrteazã de costul operatiei Lichtenstein, luatã ca reper.
Standardele actuale de evaluare a rezultatelor cuprind complicatii de ordinul I, respectiv recidiva, care se mentine la valoarea de 1-3% în majoritatea raportãrilor, dar preocuparea principalã o constituie astãzi complicatiile de ordinul II, încã frecvente, putin raportate şi greu controlabile: hipoestezia localã, durerea cronicã, atrofia testicularã, vindecarea dificilã a plãgii (colectii, infectii), timpul de reluare a activitãtii.
Un obiectiv al EHS este realizarea registrelor nationale de hernii, care sã permitã înregistrarea şi compararea unui numãr mare de cazuri, din care sã se extragã date despre tehnici şi modalitãti de abordare diferite. Spre exemplu, registrul Suedez de Hernii, început în 1992, include pânã în prezent 170000 de operatii (peste 95% ratã de includere în registru), cu 17000 de înregistrãri anuale. Germania, Austria, Elvetia şi Anglia sunt în curs de realizare a acestei initiative.
În ceea ce ne priveşte, Societatea Românã de Herniologie (Preşedinte Prof. Dr. Mircea Ciurea) a fãcut demersurile necesare pentru afilierea la EHS, cu toate drepturile şi obligatiile care decurg din aceastã calitate, în încercarea de a ne alinia la cele mai înalte standarde actuale în domeniu.
Folosim acest prilej pentru a reaminti colegilor interesati de existenta societãtii noastre şi lansãm invitatia de a se înscrie ca membri.
Dorim în acest fel sã concentrãm energiile şi preocupãrile chirurgicale în domeniu prin organizarea pe viitor a unor manifestãri ştiintifice nationale (conferinte, cursuri, training-uri), precum şi publicarea unui buletin informativ periodic al Societãtii Române de Herniologie.
Începând cu anul 2000, la fiecare 3 ani, European Hernia Society (EHS) şi American Hernia Society (AHS) organizeazã un congres comun, gãzduit alternativ pe continentul American, sau în Europa. Prin invitarea Asia Pacific Hernia Society manifestarea s-a dorit a fi primul congres mondial de herniologie.
Beneficiind de participarea celor mai reputati specialişti în domeniul chirurgiei reconstructive parieto-abdominale, congresul a pus în discutie variate teme de interes pentru o patologie frecvent întâlnitã în toate arealele geografice.
O încercare de sistematizare a temelor dezbãtute ar putea sã cuprindã:
- probleme de cercetare fundamentalã şi experimentalã;
- standarde actuale şi perspective în utilizarea materialelor protetice;
- evaluarea diferitelor tehnici chirurgicale;
- modalitãti de dispensarizare a bolnavilor şi evaluare a rezultatelor.
În ceea ce priveşte studiile de biologie a herniilor, s-a confirmat rolul fundamental al deficitului de colagen prin alterarea raportului normal de 4:1 între colagenul de tip I şi cel de tip III. S-au prezentat studii experimentale care au încercat sã dezvolte proteze derivate din diverse tesuturi animale (derm porcin, pericard bovin), cu rezultate încurajatoare.
Aceste matrici acelulare organice se pare cã au o integrare în tesutul gazdã fãrã declanşarea unei reactii inflamatorii “clasice”, cu implicatii clinice promitãtoare.
Împlinindu-se 50 de ani de la introducerea în practicã a Polipropilenei de cãtre Francis Usher ca polimer de bazã din care au derivat apoi o multitudine de alte materiale, mai multe lucrãri au evaluat rezultatele obtinute cu diverse materiale din cele peste 270 de tipuri existente astãzi pe piatã. “Vedetele” actuale în domeniu sunt cele de tip “light weight mesh” şi “dual mesh”, care îşi propun reducerea cantitãtii de material protetic implantat, obtinerea unei cicatrici solide dar suple şi evitarea interactiunilor protezei cu formatiunile vasculare şi nervoase ale regiunii protezate.
Având în vedere cã diversele clasificãri ale herniilor sunt excesiv de complexe şi greoaie, EHS îşi propune, printr-un grup de lucru format din specialişti din toate tarile, sã facã o documentare exhaustivã a datelor din literaturã pentru a putea oferi o clasificare simplã şi practicã, care sã constituie baza unui nou EHS Guidelines, cu date disponibile pe site-ul http://www.herniaweb.org.
Aşa cum era de aşteptat, cele mai aprinse dezbateri au fost purtate asupra variantelor tehnice de rezolvare a herniilor primare şi incizionale. Principalele discutii au fost legate de abordarea deschisã sau laparoscopicã, tisularã sau proteticã. De exemplu, Prof. Dr. Schumpelick de la Aachen, a arãtat cã nu existã un “golden standard” pentru abordul herniilor inghinale primare şi cã, în Germania, la 24000 de hernii operate pe an, 25% sunt rezolvate laparoscopic, restul de 75% sunt rezolvate deschis, dintre care 50% prin procedee tisulare şi 50% procedee protetice.
În SUA, la circa 1000000 hernii rezolvate anual, 800000 sunt hernii inghinale. Studiile cost control realizate pe continentul american au evidentiat limitãrile procedurilor laparoscopice în abordarea acestei patologii, în mãsura în care acestea se îndepãrteazã de costul operatiei Lichtenstein, luatã ca reper.
Standardele actuale de evaluare a rezultatelor cuprind complicatii de ordinul I, respectiv recidiva, care se mentine la valoarea de 1-3% în majoritatea raportãrilor, dar preocuparea principalã o constituie astãzi complicatiile de ordinul II, încã frecvente, putin raportate şi greu controlabile: hipoestezia localã, durerea cronicã, atrofia testicularã, vindecarea dificilã a plãgii (colectii, infectii), timpul de reluare a activitãtii.
Un obiectiv al EHS este realizarea registrelor nationale de hernii, care sã permitã înregistrarea şi compararea unui numãr mare de cazuri, din care sã se extragã date despre tehnici şi modalitãti de abordare diferite. Spre exemplu, registrul Suedez de Hernii, început în 1992, include pânã în prezent 170000 de operatii (peste 95% ratã de includere în registru), cu 17000 de înregistrãri anuale. Germania, Austria, Elvetia şi Anglia sunt în curs de realizare a acestei initiative.
În ceea ce ne priveşte, Societatea Românã de Herniologie (Preşedinte Prof. Dr. Mircea Ciurea) a fãcut demersurile necesare pentru afilierea la EHS, cu toate drepturile şi obligatiile care decurg din aceastã calitate, în încercarea de a ne alinia la cele mai înalte standarde actuale în domeniu.
Folosim acest prilej pentru a reaminti colegilor interesati de existenta societãtii noastre şi lansãm invitatia de a se înscrie ca membri.
Dorim în acest fel sã concentrãm energiile şi preocupãrile chirurgicale în domeniu prin organizarea pe viitor a unor manifestãri ştiintifice nationale (conferinte, cursuri, training-uri), precum şi publicarea unui buletin informativ periodic al Societãtii Române de Herniologie.